OMISÍV, -Ă adj. care constituie o omisiune; cu omisiuni. (< engl. omisive) Vezi definitia »

REBARBATÍV, -Ă, rebarbativi, -e, adj. Cu aspect respingător, aspru, urât. ♦ Cuvânt rebarbativ = cuvânt neintegrabil într-o limbă. ♦ Care se împotrivește la ceva; refractar. – Din fr. rébarbatif. Vezi definitia »

DISIPATÍV, -Ă adj. Care disipează. [Cf. fr. dissipatif]. Vezi definitia »

NEPREDICATÍV, -Ă adj. (despre verbe) care nu poate forma singur predicatul. (< ne- + predicativ) Vezi definitia »

INTERACTÍV, -Ă, interactívi, -e, adj. Referitor la interacțiune, cu caracter de interacțiune. ♦ (Despre regimul de lucru al unui sistem de calcul) Caracterizat prin împărțirea facilităților de calcul între mai mulți utilizatori, aflați în interacțiune permanentă cu sistemul. (< engl. interactive) Vezi definitia »