DEPONÉNT adj., s.n. (Verb latin) care are formă pasivă și înțeles activ. [Cf. fr. déponent, lat. deponens]. Vezi definitia »

vărsăm'ânt s. n., pl. vărsămínte Vezi definitia »

iacínt s.m. (înv.) 1. zambilă. 2. varietate de topaz (piatră prețioasă). Vezi definitia »

LABIRINTODÓNT, labirintodonți, s. m. (La pl.) Grup de amfibieni fosili din triasic, ai căror dinți au încrețituri sinuoase; (și la sg.) animal din acest grup. – Din fr. labyrinthodontes, engl. labyrinthodonta. Vezi definitia »

RAȚIONAMÉNT s. n. 1. formă logică fundamentală constând dintr-o înlănțuire ordonată de judecăți din care decurg adevăruri noi, act prin care gândirea, pornind de la cunoștințe date, derivă din aceste cunoștințe noi. 2. argumentele folosite de cineva pentru a-și susține punctul de vedere; fel de a raționa. (după fr. raisonnement) Vezi definitia »