FÍNE s.m. (Liv.) Sfârșit. ◊ În fine = în sfârșit; (muz.) al fine = până la capăt. [< it. fine, cf. fr. fin, lat. finis]. Vezi definitia »

EVICȚIÚNE s. f. (jur.) deposedare de un lucru obținut legal, suferită în urma unei sentințe sau a unui drept exercitat într-un anumit fel de cineva. (< fr. éviction, lat. evictio) Vezi definitia »

ATENȚIÚNE s. f. v. atenție. Vezi definitia »

EXPOZIȚIÚNE s.f. v. expoziție. Vezi definitia »

OBVERSIÚNE s. f. (log.) operație logică prin care se transformă o judecată afirmativă într-una negativă sau invers, sensul judecății rămânând același. (< fr. obversion) Vezi definitia »