POLEIÁLĂ, poleieli, s. f. 1. Faptul de a polei²; (concr.) strat subțire de metal (prețios) cu care se poleiește² un obiect. ♦ Foaie subțire de staniol folosită ca ambalaj, mai ales pentru unele articole alimentare. ♦ Fig. Ceea ce încearcă să dea un aspect bun, frumos, valoros unor lucruri lipsite de valoare; strălucire aparentă; lustru, spoială. 2. Cizelare, șlefuire, lustruire a unui obiect sau, fig., a unei opere literare, științifice etc. [Pr.: -le-ia-] – Polei² + suf. -eală. Vezi definitia »

pâștíță¹, pâștíțe, s.f. (reg.; despre oi) oaie stearpă. Vezi definitia »

BROBOÁDĂ, broboade, s. f. Basma mare cu care se leagă femeile la cap sau pe care o poartă pe spate. – Comp. bg. podbradka. Vezi definitia »

spumulícă s.f. (reg.) spumușoară. Vezi definitia »

CIZMULÍȚĂ, cizmulițe, s. f. Diminutiv al lui cizmă. – Cizmă + suf. -uliță. Vezi definitia »