PAVILIÓN s.n. 1. Construcție ușoară, de obicei circulară, situată într-o grădină, într-un parc etc.; chioșc. ♦ Corp de clădire care face parte dintr-un ansamblu de construcții (la spitale, la căzărmi etc.). 2. Drapel arborat de unele autorități pe fațada clădirii etc. ♦ Steag de pânză având forme și culori diferite, care indică apartenența unei nave la o anumită țară. 3. Partea în formă de cornet a unui receptor telefonic. ♦ Partea în formă de pâlnie a instrumentelor de suflat. ♦ Partea exterioară cartilaginoasă a urechii. ♦ Partea terminală, în formă de pâlnie, a trompelor uterine. 4. (Herald.) Ornament al unei steme, în formă de cort, situat deasupra mantoului. [Pron. -li-on, pl. -oane, -onuri. / < fr. pavillon, germ. Pavillion]. Vezi definitia »

FOTOELECTRÓN s.m. (Fiz.) Electron emis de o suprafață metalică pe care cade un fascicul de radiații. [Cf. fr. photoélectron]. Vezi definitia »

BLUZÓN s.n. (Rar) Veșmânt militar sau de sport, larg și comod, care cade bufant până la șolduri. [Pl. -oane. / < fr. blouson]. Vezi definitia »

SON, (1) soni, s. m., (2) sonuri, s. n. 1. S. m. Unitate de măsură a tăriei sunetelor. 2. S. n. (Rar) Sunet; ton. – Din fr. son, lat. sonus. Vezi definitia »

SCHELETÓN s.n. Sanie specială în care se stă cu fața în jos și se conduce cu vârful bocancilor. ♦ Probă sportivă practicată cu o astfel de sanie. [Scris și skeleton. / < engl., fr. skeleton]. Vezi definitia »