ARĂTĂTÓR, arătătoare, s. n. 1. Lamă îngustă (de la instrumentele de măsurat) care indică greutatea, direcția, timpul etc.; indicator. 2. Degetul al doilea de la mână (cu care se arată). ◊ (Adjectival) Deget arătător. – Din arăta + suf. -(ă)tor. Vezi definitia »

SERIATÓR, -OÁRE, seriatori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care seriază, care clasează pe grupe, pe serii. [Pr.: -ri-a-] – Seria + suf. -tor. Vezi definitia »

sebastocratór, sebastocratóri, s.m. (înv.) titlu bizantin care urma după cel de împărat; august. Vezi definitia »

strănutătór, strănutătoáre, adj., s.f. 1. (adj.; înv.) care strănută; care produce strănutatul. 2. (s.f.) numele a trei plante cu flori albe: scânteiuțe-albe, rotoțele-albe, coada-șoricelului. Vezi definitia »

CLEVETITÓR, -OÁRE, clevetitori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care clevetește. – Cleveti + suf. -tor. Vezi definitia »