Definita cuvantului excelență
EXCELÉNȚĂ s. f. 1. titlu care se dă în unele țări demnitarilor (șefi de state, ambasadori, miniștri) și (la catolici) episcopilor. 2. înalt grad de perfecțiune; calitatea de a fi excelent. ♦ prin ~ = în mod deosebit. (< fr. excellence, lat. excellentia)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu excelență
ȚÁȚĂ, țațe, s. f. 1. (Pop.) Mătușă. ♦ Termen de respect cu care cineva se adresează (la țară) unei surori mai mari sau unei femei mai în vârstă; lele. 2. (Pop.) Termen alinător dat de un bărbat femeii iubite; mândră. 3. (Peior.) Epitet pentru o femeie vulgară, lipsită de gust și de finețe; mahalagioaică. – Din ngr. tsa'tsa. Vezi definitia »
grafínă, grafíne, s.f. (înv.) soția unui graf (conte). Vezi definitia »
plágă (plắgi), s. f. – 1. Rană. – 2. Flagel, calamitate. – Mr. pleagă. Lat. plaga (Pușcariu 1331; REW 6562), dar caracterul popular al cuvîntului este cam îndoielnic; cf. totuși mr., alb. pljagë. – Der. plăguit (var. pleguit), adj. (rănit), înv., în Banat. Vezi definitia »
TELECÁMERĂ, telecamere, s. f. Cameră de luat vederi pentru televiziune. – Din fr. télécaméra. Vezi definitia »
BRASÁRDĂ s. f. 1. banderolă (3). 2. parte a armurii care protejează brațul. (< fr. brassard) Vezi definitia »