Definita cuvantului excepție
EXCÉPȚIE s. f. 1. ceea ce nu se conformează unei reguli generale; abatere de la o normă (generală); o complement circumstanțial de ~ = complement care desemnează obiectul sau faptul ce exprimă o excepție în raport cu subiectul, cu numele predicativ sau cu complementul; propoziție de ~ = propoziție circumstanțială care corespunde complementului circumstanțial de excepție; cu ă = afară de...; fără ~ = fără deosebire; de ~ = excepțional. 2. mijloc de apărare în justiție care tinde să schimbe soluționarea cazului sau să atace forma de judecată. (< fr. exception, lat. exceptio)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu excepție
AMNIOGRAFÍE s. f. radiografie a amniosului cu ajutorul unei substanțe de contrast. (< engl. amniography) Vezi definitia »
ANOMÍE1 s.f. Lipsă a autorității sau a normelor referitoare la valorile morale; dezorganizare, lipsă de legi. [< fr. anomie, cf. gr. a – fără, nomos – lege]. Vezi definitia »
CONFÉSIE s.f. v. confesiune. Vezi definitia »
PROFEȚÍE s. f. (în concepțiile religioase) ceea ce profetizează cineva; prorocire, prezicere. (< fr. prophétie) Vezi definitia »
ARTERIOPATÍE s. f. denumire generică a afecțiunilor pereților arteriali. (< fr. artériopathie) Vezi definitia »