Definita cuvantului exclusiv
EXCLUSÍV, -Ă I. adj. (despre noțiuni abstracte) care se exclud unul pe altul; incompatibil cu altceva. ◊ referitor la un singur lucru. II. adv. cu excluderea altor posibilități, în afară de. ◊ numai. (< fr. exclusif, lat. exclusivus)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu exclusiv
EVENTÍV, eventive, adj. (Gram.; în sintagma) Verb reflexiv eventiv (și substantivat, n.) = verb reflexiv care arată că în starea subiectului se produce o schimbare, că subiectul se transpune în altă stare decât aceea în care se găsea. – Din fr. éventif. Vezi definitia »
MUTATÍV, -Ă adj. Cu caracter de mutație. [Cf. it. mutativo]. Vezi definitia »
noninvaziv Vezi definitia »
adjectiv: sluga om care te slujeste martalog Vezi definitia »
ATRACTÍV, -Ă adj. atrăgător, captivant; atracțios. (< fr. attractif, lat. attractivus) Vezi definitia »