FINÁL, -Ă I. adj. 1. de (la) sfârșit. 2. care arată scopul. ♦ propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție circumstanțială care exprimă scopul acțiunii din regentă; conjuncție ~ă = conjuncție care introduce o propoziție finală. II. s. n. încheiere, sfârșit. ◊ ultima parte a unui concert, a unei simfonii etc. III. s. f. 1. (sport) întâlnire care constituie încheierea unei competiții. 2. ornament tipografic așezat la sfârșitul unui capitol. 3. (muz.) sunet stabil de încheiere în jurul căruia gravitează toate celelalte. (< fr. final, lat. finalis) Vezi definitia »

MATRIARHÁL, -Ă adj. referitor la matriarhat. (< fr. matriarcal) Vezi definitia »

REPERTORIÁL, -Ă adj. referitor la repertoriu (2). (< engl. repertorial) Vezi definitia »

CARENÁL, -Ă adj. al carenei florilor. (< fr. carénal) Vezi definitia »

AL-’AZIZIYAH, oraș în NV Libiei, la S de Tripoli; 34,1 mii loc. (1973). Locul unde s-a înregistrat cea mai ridicată temperatură pe glob (58ºC la umbră) la 13 sept. 1922. Vezi definitia »