STUPEFIÁNT, -Ă, stupefianți, -te, adj., s. n. (Substanță medicamentoasă) care inhibă centrii nervoși, provocând o stare de inerție fizică și psihică și care, folosită mult timp, duce la obișnuință și la necesitatea unor doze crescânde; p. gener. (substanță) care, prin folosire repetată, dă naștere fenomenului de obișnuință; drog. [Pr.: -fi-ant] – Din fr. stupéfiant. Vezi definitia »

ACIDOREZISTÉNT, -Ă adj. (Despre bacterii) Care prezintă acidorezistență. [Cf. fr. acido-résistant]. Vezi definitia »

PROCUMBÉNT, -Ă adj. (despre tulpini) care stă culcat pe pământ fără să formeze rădăcini adventive. (< lat. procumbens) Vezi definitia »

PEDIMÉNT, pedimente, s.m. (Arhit.) fronton triunghiular; gablu, timpan (< eng. pediment, probabil alterare a pyramid „piramidă”) Vezi definitia »

ALARMÁNT, -Ă, alarmați, -te, adj. Care alarmează. – Fr. alarmant. Vezi definitia »