elocuént (-tă), adj. – Convingător, grăitor. – Var. elocvent. Lat. eloquens, prin intermediul fr. éloquent. Var. se datorează pronunțării germ. a latinei. – Der. elocuență (var. elocvență, înv., elocință), s. f.; elocuțiune, s. f., din lat. elocutio (sec. XIX). Vezi definitia »

CAPITULÁNT, -Ă s. m. f. cel care capitulează; capitulard. (< rus. kapitulant) Vezi definitia »

Element de compunere savantă care, antepus denumirii unei unități de măsură, o multiplică de 10 la puterea 24 ori Vezi definitia »

SCONT s.n. 1. Operație bancară prin care se plătește cuiva anticipat valoarea unei polițe, reținându-se un procent care reprezintă dobânda până la scadență; procentul pe care îl oprește o bancă atunci când face o operație de scontare. ♦ Sumă de bani care reprezintă dobânda pentru un împrumut și pe care un bancher și-o reține anticipat. 2. (Rar) Reducere, scăzământ făcut unui debitor care achită o poliță sau o datorie înainte de scadență. [< it. sconto]. Vezi definitia »

CICATRIZÁNT, -Ă, cicatrizanți, -te, s. n., adj. (Medicament) care favorizează cicatrizarea unei răni. – Din fr. cicatrisant. Vezi definitia »