TÁLUS, talusuri, s. n. (Anat.) Călcâi, astragal. – Din lat. talus. Vezi definitia »

CIROCÚMULUS s.n. (Met.) Tip de nori de mare altitudine, formați din grupe albe separate. [< fr. cirro-cumulus]. Vezi definitia »

FÁVUS s. n. boală contagioasă a pielii capului, cauzată de o ciupercă microscopică constând din leziuni profunde, însoțite de distrugerea și căderea părului. (< fr. favus) Vezi definitia »

STRADIVÁRIUS s. n. Vioară, violă sau violoncel fabricate de Antonio Stradivarius. [Pr.: -ri-us] – Din fr. stradivarius. Vezi definitia »

BERGIUS [bérghius], Friedrich (1884-1949), chimist și tehnolog german. Prof. univ. la Heidelberg. A elaborat un procedeu industrial de fabricare a benzinei sintetice prin hidrogenarea catalitică a cărbunelui. Premiul Nobel (1931), împreună cu C. Bosch. Vezi definitia »