COMÓȚIE s.f. Zguduire, cutremurare (violentă, bruscă); șoc nervos. ◊ Comoție cerebrală = șoc puternic al creierului. [Gen. -iei, var. comoțiune s.f. / cf. fr. commotion, lat. commotio]. Vezi definitia »

CEBOCEFALÍE s. f. malformație prin nas turtit și ochi foarte apropiați. (< fr. cébocéphalie) Vezi definitia »

HIPNOTERAPÍE s.f. Metodă de tratament prin hipnoză. [Gen. -iei. / cf. gr. hypnos – somn, therapeia – tratament]. Vezi definitia »

LIMFANGIECTAZÍE s.f. (Med.) Dilatație a vaselor limfatice. [Gen. -iei. / < fr. lymphangiectasie, cf. lat. lympha – apă, gr. angeion – vas, ektasis – dilatație]. Vezi definitia »

MUZICOTERAPÍE s. f. tratament al anumitor boli nervoase cu ajutorul audițiilor muzicale; meloterapie. (< fr. musicothérapie) Vezi definitia »