ETÓLĂ s. f. 1. fâșie lată purtată de preoții catolici în timpul serviciului religios. 2. eșarfă de blană purtată de femei. (< fr. étole) Vezi definitia »

TARTÁNĂ s.f. (Mar.) Mică navă de transport și de pescuit, cu o singură pânză triunghiulară, folosită mai ales în Marea Mediterană. [< fr. tartane, it. tartana]. Vezi definitia »

fleață, flețe s. f. (fam.) fată sau femeie naivă / bleagă / nedescurcăreață. Vezi definitia »

LÍȚĂ s.f. Conductor electric format dintr-un grup de fire metalice subțiri, înfășurate împreună în același sens. [< germ. Litze]. Vezi definitia »

SÚCĂ s. f. (Reg.) Capriciu, toană, nărav. – Magh. szokás „obicei”. Vezi definitia »