DOSPITÓR, -OÁRE, dospitori, -oare, s. n., s. f. 1. S. n. Cameră special amenajată într-o fabrică de pâine, în care este pus la dospit aluatul. 2. S. f. Poliță pe care se așază cașul ca să dospească. – Dospi + suf. -tor. Vezi definitia »

PROSECTÓR s.m. Persoană însărcinată să prepare piesele anatomice necesare la cursul unui profesor. [< fr. prosecteur, lat. prosector]. Vezi definitia »

Producator de urmasi exclusiv de gen masculin Vezi definitia »

VISCOLITÓR, -OÁRE, viscolitori, -oare, adj. (Rar; despre vânt) Care viscolește, care spulberă (și troienește) zăpada. – Viscoli + suf. -tor. Vezi definitia »

LĂNȚUȘÓR, lănțușoare, s. n. Lănțișor. – Lanț + suf. -ușor. Vezi definitia »