FACULTÁTE s. f. I. capacitate, aptitudine fizică, psihică sau intelectuală a cuiva care îi permite a se comporta și a acționa într-un anumit fel. ◊ însușire a unui fenomen, obiect, sistem etc. de a acționa, de a se dezvolta, de a rezolva ceva. II. unitate didactică, științifică și administrativă în cadrul unei instituții de învățământ superior. (< fr. faculté, lat. facultas) Vezi definitia »

ACRANIÁTE s. n. pl. subîncrengătură de animale cordate primitive, lipsite de craniu. (după fr. acraniens) Vezi definitia »

CONJUGÁTE s.f. pl. Ordin de alge verzi unicelulare sau pluricelulare filamentoase, care nu produc niciodată spori, reproducându-se prin conjugare (3) [în DN]; (la sg.) algă din acest ordin. [< fr. conjuguées]. Vezi definitia »

INSOLUBILITÁTE s. f. proprietate a unei substanțe de a fi insolubilă. (< fr. insolubilité) Vezi definitia »

POLITONALITÁTE s. f. (Muz.) Politonalism. – Din germ. Politonalität, fr. polytonalité. Vezi definitia »