CALANDRÓR, -OÁRE s. m. f. muncitor care lucrează la calandru. (< fr. calandreur) Vezi definitia »

ZIDITÓR, -OÁRE, ziditori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care zidește, construiește; p. ext. întemeietor. 2. S. m. art. (În religia creștină) Dumnezeu. – Zidi + suf. -tor. Vezi definitia »

răzór (răzoáre), s. f. – 1. Hotar, hat. – 2. Cărăruie între două ogoare. – 3. Loc arabil, ogor cu formă regulată și delimitat de cărări. – 4. (Înv.) Teren adaptat pentru o moară de apă. – Var. rozor. Bg., sb. razor (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 311; Conev 68), din sl. razorati „a ara”, cf. ceh. rozor, pol. rozora. Der. din lat. radiolus (Giuglea, Dacor., I, 496) este improbabilă. – Der. răzori, vb. (a face răzor; a despărți, a separa; a marca). Vezi definitia »

SLĂVITÓR, -OÁRE, slăvitori, -oare, adj. (Rar) Care slăvește. ♦ (Înv.; adesea substantivat) Adorator. – Din slăvi + suf. -(i)tor. Vezi definitia »

LIMITATÓR s.n. Limitor. [< limita + -tor]. Vezi definitia »