căcănar, -ă, căcănari, -e, s. m., s. f., adj. (vulg.) 1. (om) răuvoitor. 2. (om) antipatic. 3. (om) zgârcit. Vezi definitia »

PARLAMENTÁR², -Ă, parlamentari, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană delegată să ducă tratative. 2. Adj. Care ține de parlamentare, privitor la parlamentare. – Din fr. parlementaire, it. parlementario. Vezi definitia »

ALTÁR, altare, s. n. 1. Parte a bisericii, despărțită de naos prin catapeteasmă, în care se oficiază liturghia. ♦ Masă de cult pe care se oficiază liturghia, în biserica creștină. 2. Ridicătură din piatră, pământ sau lemn pe care, în antichitate, se aduceau jertfe zeilor. 3. (În expr.) Pe altarul patriei = (sacrificându-se, făcând totul) pentru patria sa. 4. (Tehn.) Perete de material refractar situat în spatele unui focar pentru a dirija flacăra. – Lat. altarium. Vezi definitia »

zălár² (cârlig) (reg.) s. n., pl. zăláre Vezi definitia »

Curvar, desfrânat.. suf. v. bătălău, fătălău Vezi definitia »