PARTICULÁR, -Ă adj. 1. Care aparține numai anumitor persoane sau anumitor lucruri. ♦ În particular = în mod deosebit, în special, mai ales. ♦ Care constituie proprietatea individuală a cuiva. ♦ Care este de formație sau de esență individuală. 2. Care are caracter individual; care este caracteristic, specific. ♦ (Log.; despre judecăți) În care predicatul se referă numai la o parte din sfera subiectului. 3. Cu caracter neoficial; privat; (despre lecții) predat elevilor în afara orelor oficiale de școală. // s.n. Categorie filozofică, reprezentând o verigă de legătură între singular și general. [Cf. fr. particulier, lat. particularis]. Vezi definitia »

CULINÁR, -Ă, culinari, -e, adj. Care ține de bucătărie, privitor la prepararea mâncării. ◊ Arta culinară = pricepere deosebită, meșteșug în pregătirea și aranjarea mâncărurilor. – Din fr. culinaire, lat. culinarius. Vezi definitia »

CENZITÁR, -Ă adj. Care se bazează pe cens. ◊ Sistem electoral cenzitar = sistem electoral în care drepturile electorale ale cetățenilor sunt stabilite în funcție de averea lor. [< fr. censitaire]. Vezi definitia »

COMISÁR, comisari, s. m. 1. (În vechea organizare administrativă a țării) Ofițer de poliție, șef al unui comisariat de poliție. 2. (În sintagma) Comisar militar = comandant al unui comisariat militar. 3. (În U.R.S.S., până în anul 1946; în sintagma) Comisar al poporului = membru al guvernului sovietic. 4. Persoană însărcinată de o autoritate superioară cu mandate speciale; mandatar. – Din fr. commissaire, (3) rus. komissar. Vezi definitia »

TESTAMENTÁR, -Ă, testamentari, -e, adj. Privitor la un testament, care este prevăzut într-un testament sau rezultă dintr-un testament. – Din fr. testamentaire, lat. testamentarius. Vezi definitia »