PAROXITONÍSM s. n. tendință a unei limbi de a accentua silaba penultimă a cuvintelor. (< fr. paroxytonisme) Vezi definitia »

MELIORÍSM s.n. Concepție care proclamă posibilitatea de ameliorare continuă a lumii; denumire dată unor concepții sociale reformiste. [Pron. -li-o-. / < fr. méliorisme, cf. lat. melior – mai bun]. Vezi definitia »

MONOGENÍSM s.n. Teorie antropologică care socotește că specia umană are o origine unică. [< fr. monogénisme, cf. gr. monos – unic, genos – rasă]. Vezi definitia »

TOMÍSM s.n. Doctrină teologică și filozofică profesată de teologul italian Toma d'Aquino, în sec. XIII, care a susținut „armonia” dintre știință, întemeiată pe rațiune și religie, întemeiată pe credință, afirmând că știința și filozofia trebuie să slujească religiei. [< fr. thomisme, cf. Toma d'Aquino – teolog și filozof italian medieval]. Vezi definitia »

PUGILÍSM s. m. (Sport) Box. – Din engl. pugilism. Vezi definitia »