PALAFÍTĂ s.f. Locuință lacustră susținută pe pari; construcție făcută pe un teren nestabil, întărit cu pari. [< it. palafitta, fr. palafitte]. Vezi definitia »

rîvnă (-ne), s. f. – 1. Pasiune, ardoare. – 2. Ambiție, pretenție. – 3. Zel, osîrdie. – Var. rîmnă, înv. rîhnă. Sl. rĭvĭnije, rĭvĭnĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Cihac, II, 315; Conev 100). – Der. rîvnaci, adj. (zelos, harnic); rîvni (var. rîmni, înv. revni, răhni), vb. (a dori, a năzui, a aspira); rîvnitor (var. rîmnitor), adj. (doritor, avid, zelos). Vezi definitia »

IPOSTÁZĂ, ipostaze, s. f. Stare, situație în care se găsește cineva sau ceva; aspect, înfățișare, chip. [Var.: (înv.) ipostás s. n.] – Din fr. hypostase. Vezi definitia »

ALABANDÍNĂ s. f. sulfură naturală de mangan, negricioasă, cu luciu metalic. (< fr. alabandine) Vezi definitia »

EPITÉZĂ s. f. 1. (med.) corecție a unei articulații defectuoase. 2. paragogă. (< fr. épithèse, gr. epithesis) Vezi definitia »