áncoră (áncore), s. f. – Piesă de metal cu brațe ca niște gheare care se coboară cu un lanț de pe o navă pe fundul mării. – Var. (înv.) anghiră. – Mr. angură. Lat. ancora (sec. XIX). Var. (sec. XV) din sl. anŭkira și acesta din ngr. ἄγϰυρα sau ἄγϰουρα (Philippide, II, 631), cf. alb. angurë. – Der. ancora, vb. (a fixa cu ajutorul ancorei); ancoraj, s. n. (ancorare). Vezi definitia »

CÂRCIUMĂRÍȚĂ, cârciumărițe, s. f. Cârciumăreasă (1). [Var.: crâșmăríță, (reg.) cârcimăríță s. f.] – Cârciumar + suf. -iță. Vezi definitia »

Definită biologic reprezintă manifestarea fenotipica a unui genom individual. Vezi definitia »

ȘEVALIÉRĂ s.f. Inel cu sigiliu. [Pron. -li-e-. / < fr. chevalière]. Vezi definitia »

(?) COPENEÁȚĂ, copenețe, s.f. Cutiuță (ex.: cutia pentru chibrituri) Vezi definitia »