INDISPOZÍȚIE s.f. 1. Lipsă de voie bună, proastă dispoziție; supărare. 2. Boală ușoară. [Gen. -iei, var. indispozițiune s.f. / cf. fr. indisposition, it. indispositione]. Vezi definitia »

FENOMENOLOGÍE s.f. Studiu descriptiv al unui ansamblu de fenomene, astfel cum se manifestă ele în timp și spațiu. ♦ Termen în filozofia lui Hegel care denumește teoria despre dezvoltarea conștiinței umane, înțeleasă ca formă a autodezvoltării „spiritului absolut”. ♦ Curent filozofic idealist contemporan, întemeiat de gânditorul german Edmund Husserl (1859-1938), care reduce „obiectul” la „fenomen”, considerat ca esență de ordin spiritual și ca dat ultim și nemijlocit al conștiinței, independent de existența obiectivă și de experiența senzorială. [Gen. -iei. / < fr. phénoménologie]. Vezi definitia »

DÍCȚIE s.f. v. dicțiune. Vezi definitia »

amfimixie s.f.Tip de inmultire in care zigotul se formeaza dupa unirea gametilor de sex contrar.-Din fr,amphmixie. Vezi definitia »

APOGAMÍE s. f. Formare a embrionului vegetal dintr-o altă celulă decât oosfera. – Din fr. apogamie. Vezi definitia »