PRAGMATÍSM s. n. curent în filozofia contemporană, care, indentificând obiectul cunoașterii cu procesul cunoașterii, consideră noțiunile, ideile, teoriile etc. exclusiv din punctul de vedere al eficacității lor practice. ◊ (p. ext.) atitudine, concepție etc. care are în vedere (numai) eficacitatea, utilitatea practică. (< fr. pragmatisme, engl. pragmatism) Vezi definitia »

QUAKERÍSM s. n. Doctrina pacifistă și austeră a quakerilor bazată pe teama de a doua venire a lui Mesia. [Pr.: cuei-că-] – Din engl. Quakerism, fr. quakérisme. Vezi definitia »

MONOCAMERALÍSM s. n. Sistem politic bazat pe adunarea monocamerală. – Din fr. monocaméralisme. Vezi definitia »

HIPERSUPRARENALÍSM s. n. hipersecreție a hormonilor suprarenali. (după fr. hypersurrénalisme) Vezi definitia »

CARAGIALÍSM s. n. fenomenul Caragiale, ale cărui comedii, unice prin timbrul originalității inimitabile, ca și proza de umor și satiră, valorifică spiritul, ironia amicală sau mușcătoare până la sarcasm, satirizând moravuri politice și de familie. (< /I.L./ Caragiale + -ism) Vezi definitia »