REPREZENTAȚIONÍSM s. n. teorie a reflectării realității. (< engl. representationism) Vezi definitia »

OBLOMOVÍSM s. n. inactivitate generată de incapacitatea de a face efort, atitudine de apatie; spirit de stagnare. (după rus. oblomovșeina) Vezi definitia »

ROMANTÍSM s. n. 1. mișcare literară și artistică, apărută în Europa la sfârșitul sec. XVIII și începutul sec. XIX, ca o reacție împotriva clasicismului, prin suprimarea regulilor formale, prin introducerea notelor de lirism, de sensibilitate și imaginație și prin zugrăvirea de eroi excepționali. 2. ansamblu de aspecte proprii curentului romantic; înclinare spre lirism, spre visare, spre melancolie. 3. perioadă în istoria muzicii prin ruperea echilibrului formelor clasice în favoarea libertății și fanteziei, prin intensitatea și spontaneitatea expresiei. 4. (fil.) denumire dată teoriilor care pun accent pe intuiție ca metodă de cunoaștere, pe libertatea și spontaneitatea de gândire și de faptă, precum și pe pasiuni și interese în morală, ca o reacție contra filozofiei clasice, raționale. (< fr. romantisme) Vezi definitia »

PROLETCULTÍSM s.n. Atitudine față de problemele artei și culturii în Uniunea Sovietică după Revoluția din octombrie, care respingea întreaga moștenire culturală a trecutului, susținând că ea nu este utilă poporului, și propaga ideea creării unei culturi „pur proletare”, a unor opere artistice inspirate numai din procesul de producție, reflectat adesea în mod simplist și vulgarizator. [< proletcult + -ism, cf. rus. proletkultovșcina]. Vezi definitia »

MICROTRAUMATÍSM s. n. (med.) traumatism ușor. (< fr. microtraumatisme) Vezi definitia »