ANALOGÍSM s.n. 1. Raționament prin analogie; gândire analogică. 2. Teorie a lui Aron Pumnul, care încerca să dea limbii române o ortografie practică și o explicație teoretică, întemeiate pe principii analogice. [Cf. fr. analogisme]. Vezi definitia »

COLORÍSM s.n. Tendință în pictură de a da o importanță deosebită coloritului. [< germ. Kolorismus]. Vezi definitia »

PLATONÍSM s. n. Concepție filozofică idealist-obiectivă a lui Platon și a adepților săi, după care lumea ideilor ar fi singura realitate adevărată, iar lumea materială o copie sensibilă și schimbătoare a celei dintâi. – Din fr. platonisme. Vezi definitia »

ENANTIOMORFÍSM s. n. enantiomorfie. (< fr. énantiomorphisme, engl. enantiomorphism) Vezi definitia »

DETERMINÍSM s. n. teorie, concepție și metodă potrivit căreia toate fenomenele și procesele naturii, societății și gândirii sunt determinate de anumite condiții și cauze, guvernate de legi obiective. (< fr. déterminisme) Vezi definitia »