BEHAVIORÍSM s. n. Teorie care pune la baza psihologiei comportarea nediferențială a omului și animalului față de un stimulent exterior organismului; comportamentism. [Pr.: -vi-o-] – Din engl. behaviorism, fr. béhaviorisme. Vezi definitia »

PEDANTÍSM s. n. Paradă de erudiție și de competență caracteristică pedantului; meticulozitate (excesivă și formală); exagerare în lucruri de mică importanță; pedanterie. – Din fr. pédantisme. Vezi definitia »

AMFORÍSM s. n. (med.) însușirea de a produce zgomote amforice. (< fr. amphorisme) Vezi definitia »

regionalism (Dobrogea): ceva deosebit, aparte, neobisnuit, iesit din comun. Vezi definitia »

MACROSEÍSM, macroseisme, s. n. Cutremur de pământ de mare intensitate. – Din fr. macroséisme. Vezi definitia »