STEREOMICROSCOPÍE s.f. Tehnica observației la stereomicroscop. [Gen. -iei. / cf. fr. stéréomicroscopie]. Vezi definitia »

FENOMENOLOGÍE s.f. Studiu descriptiv al unui ansamblu de fenomene, astfel cum se manifestă ele în timp și spațiu. ♦ Termen în filozofia lui Hegel care denumește teoria despre dezvoltarea conștiinței umane, înțeleasă ca formă a autodezvoltării „spiritului absolut”. ♦ Curent filozofic idealist contemporan, întemeiat de gânditorul german Edmund Husserl (1859-1938), care reduce „obiectul” la „fenomen”, considerat ca esență de ordin spiritual și ca dat ultim și nemijlocit al conștiinței, independent de existența obiectivă și de experiența senzorială. [Gen. -iei. / < fr. phénoménologie]. Vezi definitia »

LEXICOLOGÍE s. f. ramură a lingvisticii care studiază sistemul lexical al unei limbi. (< fr. lexicologie) Vezi definitia »

ESOFAGECTAZÍE s. f. dilatație anormală a esofagului. (< fr. oesophagectasie) Vezi definitia »

ABITÁȚIE s. f. (Jur.) Drept de folosință a unei case de locuit care este proprietatea altuia. – Din fr. [droit d']habitation. Vezi definitia »