postitór, postitoáre, adj. (înv.) (persoană) care postește, care respectă posturile sau care rabdă de foame; postnic. Vezi definitia »

VÂRTEJITÓR, -OÁRE, vârtejitori, -oare, adj. (Rar) Care învolburează, răscolește. – Vârteji + suf. -tor. Vezi definitia »

IMPERÁTOR s.m. (Ist.) 1. Titlu onorific care se conferea generalilor romani de către soldați sau de către senat după repurtarea unei victorii asupra dușmanului. 2. Împărat. [< lat. imperator]. Vezi definitia »

ADULATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. lingușitor. (< fr. adulateur) Vezi definitia »

VIDEOCAPTÓR, videocaptoare, s. n. (În sintagma) Tub videocaptor = tub analizor de imagine, esențial în sistemul de televiziune pentru transformarea imaginii în semnale electrice. [Pr.: -de-o] – Din fr. vidéocapteur. Vezi definitia »