NAȚIONALITÁTE s.f. 1. Calitatea unui individ de a aparține unei națiuni. ◊ Naționalitate conlocuitoare = comunitate de oameni cu aceleași caractere naționale, locuind pe teritoriul unui alt stat. 2. Caracterul specific, propriu al unei națiuni. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. nationalité]. Vezi definitia »

promíte (promít, promís), vb. – A făgădui. Fr. promettre, conjug. ca a trimite. – Der. promisiune, s. f., din fr. promesse tratat ca mission față de mettre, admission față de admettre etc.; promițător, adj. (care promite); compromite, vb., din fr. compromettre; compromis, s. n., din fr. compromis. Vezi definitia »

du-te, de te plimbă! expr. lasă-mă-n pace!, pleacă! Vezi definitia »

NOSOFÍTE s. f. pl. paraziți vegetali dezvoltați pe plante bolnave. (< fr. nosophytes) Vezi definitia »

EMINAMÉNTE adv. Prin excelență, cu deosebire, în special, în cel mai înalt grad. [Cf. fr. éminemment]. Vezi definitia »