INTENȚIE s.f. 1. Dorință, plan, gând de a întreprinde ceva. 2. (Jur.) Atitudine psihică a cuiva care-și dă seama de caracterul ilicit al faptei sale, prevăzându-i sau acceptându-i efectele. [Gen. -iei, var. intențiune s.f. / cf. fr. intention, lat. intentio]. Vezi definitia »

IAURGERÍE, iaurgerii, s. f. Prăvălie unde se prepară sau se vinde iaurt (și alte produse lactate). [Pr.: ia-ur-] – Iaurgiu + suf. -ărie. Vezi definitia »

AMUZÍE s. f. Pierdere sau tulburare a funcțiilor de înțelegere, elaborare și exprimare muzicală (vocală sau instrumentală). ♦ (Rar) Ignoranță în ceea ce privește muzica. – Din lat. amusia. Vezi definitia »

SCRIPTOMANÍE s. f. (Depr.) Obiceiul de a scrie mult, manie a scrisului. – Scripte + manie. Vezi definitia »

ARTRODINÍE s. f. durere articulară vagă și nedeterminată. (< fr. arthrodynie) Vezi definitia »