EXECUTÍV, -Ă adj. Care are sarcina de a pune în aplicare legile și dispozițiile organelor superioare. ◊ Putere executivă = una dintre puterile fundamentale ale statului, reprezentată prin guvern. [Pron. eg-ze-. / < fr. exécutif]. Vezi definitia »

RECOGNITÍV, -Ă adj. (Despre un act) Prin care se recunoaște o obligație. [< fr. récognitif]. Vezi definitia »

DISCURSÍV, -Ă adj. 1. (despre cunoaștere, gândire) care deduce o idee din alta prin raționament. 2. (despre memorie) care se dispersează. ◊ care nu se supune unei continuități riguroase. 3. (despre vorbire) care se întinde prea mult; declarativ. (< fr. discursif, lat. discursivus) Vezi definitia »

NEUROVEGETATÍV, -Ă, neurovegetativi, -e, adj. 1. (În sintagmă) Sistem nervos neurovegetativ = totalitatea organelor nervoase de transmisiune ale organismului care reglează funcțiile de nutriție. 2. Care ține de sistemul nervos neurovegetativ, care aparține sau este propriu, caracteristic acestui sistem. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurovégétatif. Vezi definitia »

ASOCIATÍV, -Ă, asociativi, -e, adj. Relativ la asociație (2); (despre memorie) care evocă imagini prin asociație (2). [Pr.: -ci-a-] – Fr. associatif. Vezi definitia »