TEURGÍE s. f. 1. (ant.) operație magică, proprie ermetismului elenistic, în care se presupunea că se poate stabili un contact cu divinitatea sau cu forțele demonice printr-o evocare. ◊ (în fil. neoplatoniciană) arta de a face ca Dumnezeu să coboare în suflet, creând astfel o stare extatică. 2. gen de magie prin care se pretinde punerea în contact cu divinitatea binefăcătoare; magie albă. 3. știința miracolelor; pretinsă artă de a face minuni. (< fr. théurgie) Vezi definitia »

PARAZITOLOGÍE s.f. Disciplină care studiază plantele și animalele parazite și fenomenele parazitismului din natură. [Gen. -iei. / < fr. parasitologie]. Vezi definitia »

ERITROPLAZÍE s. f. dermatoză pe mucoase, sub formă de pete roșii, lucitoare, nedureroase, care se transformă de obicei într-un epiteliom. (< fr. érythroplasie) Vezi definitia »

INOCULÁȚIE, inoculații, s. f. Inoculare. – Din fr. inoculation. Vezi definitia »

HARABÁIE, hărăbăi, s. f. Casă, încăpere, curte etc. de dimensiuni mari. ♦ Vehicul mare. [Pr.: -ba-ie. – Var.: (reg.) hărăbáie s. f.] – Din tc. harabe. Vezi definitia »