corcán (-ni), s. m. – Lăstar bastard. Origine necunoscută. Pare deformație de la cîrcel datorată, poate, unei schimbări de suf.; însă fonetismul nu este clar. Legătura pe care o presupune DAR cu rut. korkijka „coroana unui copac curățat de ramuri uscate”. Vezi definitia »

ciolán (cioláne), s. n. – 1. Os; se spune în special despre oasele lungi ale membrelor. – 2. La roata de car, obadă. – 3. (Arg.) Zar. Sl. članŭ „membru” (Cihac, II, 55; DAR), de unde rus. člen „membru”, care de asemenea a circulat în rom., în prima parte a sec. XIX, cilen, s. m. (membru al unui tribunal). – Der. ciodolan (var. șodolan), s. n. (os lung); ciolănos, adj. (slăbănog). Aceleiași rădăcini par a-i aparține ciolhă, s. f. (trunchi găunos; organ genital al iepei), și cioloagă, s. f. (mîrțoagă), cuvînt care pare contaminat cu mîrțoagă. Cioloboc, s. n. (labă de porc), explicat de Drăganu, Dacor, II, 900, drept combinație între ciolan, labă, și suf. -oc, este un cuvînt obscur, probabil legat de cioloboacă, s. f. (reziduu, rest), care nu se explică prin intermediul etimonului anterior, și ciolobot, s. m. (plantă, Centaurea spinulosa). Vezi definitia »

ACETOFÁN s. n. Folie transparentă folosită ca suport pentru desenele animate. – Din fr. acétophane. Vezi definitia »

HEROINOMÁN, -Ă s. m. f. toxicoman care se droghează cu heroină. (< fr. héroïnomane) Vezi definitia »

ȘNAPÁN s. m. escroc, pungaș. (< fr. chenapan) Vezi definitia »