EMANCIPATÍV, -Ă adj. emancipator. (< engl. emancipative) Vezi definitia »

INVOLUTÍV, -Ă adj. cu caracter de involuție. (< fr. involutif) Vezi definitia »

ESTÍV, -Ă adj. estival. (< fr. estive, it. estivo, lat. aestivus) Vezi definitia »

MOTÍV, motive, s. n. I. Cauza, rațiunea, pricina unei acțiuni; imboldul care împinge la o acțiune sau care determină o acțiune; mobil. ◊ Loc. adv. Fără motiv = nejustificat. ◊ Loc. conj. Pentru motivul că... = fiindcă, deoarece. ♦ Pretext. ◊ Loc. conj. Pe motiv că... = pretextând că..., aducând argumentul că... ◊ Expr. A da cuiva motiv să... = a provoca pe cineva să..., a da cuiva pretext să... II. 1. Cel mai mic element constitutiv al unei piese muzicale, din dezvoltarea căruia ia naștere tema muzicală; temă, melodie, intonație. 2. Element pictural sau sculptural fundamental, folosit într-o compoziție decorativă sau arhitecturală. 3. Idee fundamentală sau temă principală a unei opere literare. – Din fr. motif, it. motivo, germ. Motiv. Vezi definitia »

DISCUSÍV, -Ă adj. 1. Care ține de o controversă. 2. (Med.) Care înlătură, rezolvă acumularea de fluide. [< fr. discussif, cf. lat. discutere – a rezolva]. Vezi definitia »