UZUFRUCTUÁR, -Ă, uzufructuari, -e, s. m. și f. Persoană care deține dreptul de uzufruct asupra unui bun. [Pr.: -tu-ar] – Din lat. usufructuarius. Cf. fr. usufruitier. Vezi definitia »

BUTNÁR, butnari, s. m. (Reg.) Dogar. – Din germ. Büttner. Vezi definitia »

SCAPULÁR, -Ă adj. Referitor la umăr, al umărului; umeral. ◊ Centură scapulară = claviculele și omoplații. // s.m. Bucată de stofă purtată de unii călugări pe umăr. [Cf. fr. scapulaire]. Vezi definitia »

LOBÁR, -Ă adj. Referitor la lobi. [Cf. fr. lobaire]. Vezi definitia »

TABULÁR, -Ă adj. I. 1. înscris în coloanele unui registru, pe o listă etc. ♦ diferență ~ă = diferența între doi termeni consecutivi ai unei tabele numerice. 2. prezent ~ = prezentul verbului în scrierea de memorii, de însemnări etc. II. (despre relief, corpuri) întins, neted, plat; în formă de masă. ◊ (tehn.; despre un material) în formă de plăci. (< fr. tabulaire, lat. tabularius) Vezi definitia »