CERVIC(O)- elem. „gât, ceafă”, „col uterin”. (< fr. cervic/o/, cf. lat. cervix, ceafă) Vezi definitia »

HÓCO s. m. pasăre din ordinul galinaceelor, de mărimea unui cocoș domestic, din America Centrală și de Sud. (< fr. hocco) Vezi definitia »

șacó s.n. (înv.) șapcă militară. Vezi definitia »

IACÓ s. m. papagal gri din Africa tropicală, cel mai bun imitator, care clocește în scorburile de mangrove. (< fr. jaco) Vezi definitia »

ROCOCÓ adj. invar. 1. Stil rococo (și s.n.) = stil de ornamentație de origine franceză răspândit în sec. XVIII, care se caracterizează printr-o deosebită bogăție a decorului, prin tendința spre asimetrie și spre complicare a planurilor arhitectonice, printr-o cromatică bogată etc. V. rocaille. 2. Stil în istoria literară de la sfârșitul sec. XVIII care implică, pe de o parte, înclinația spre anume genuri și specii, iar pe de alta, o manieră și anumite modalități specifice ale expresiei. 3. (Fig.) Extravagant, ieșit din comun. [< fr. rococo, cf. rocaille – pietriș]. Vezi definitia »