EMINESCIANÍSM s. n. Ceea ce este specific gândirii și operei eminesciene. ♦ Tendință de a prelua și cultiva teme, motive etc. eminesciene. [Pr.: -ci-a-] – Eminescian + suf. -ism. Vezi definitia »

SIBARITÍSM s. n. (Livr.) Lux excesiv și desfrâu. – Din fr. sybaritisme. Vezi definitia »

FUNCȚIONALÍSM s. n. Curent în arhitectura secolului al XX-lea, care are în vedere în primul rând necesitatea corespondenței dintre formă și funcție, astfel încât aceasta din urmă să fie determinantă. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. fonctionnalisme (după funcțional). Vezi definitia »

TRANSFORMÍSM s. n. concepție biologică potrivit căreia numeroasele specii vegetale și animale de astăzi sunt rezultatul unui îndelungat proces istoric de transformare. (< fr. transformisme) Vezi definitia »

ACADEMÍSM s.n. Spirit, manieră, fel de a se comporta academic. ♦ Manieră în artă care cultivă un ideal de frumusețe rece și convențională. ♦ Curent în arta sec. XIX, constând în imitarea servilă și fără originalitate a modelelor antice sau clasice; (peior.) lipsă de originalitate a unor opere artistice, viziuni estetice sau modalități de expresie artistică. [Cf. fr. académisme, germ. Akademismus]. Vezi definitia »