MIOTÓM s.n. (Med.) Instrument chirurgical folosit în miotomie (1) [în DN]. [Pron. mi-o-. / < fr. myotome]. Vezi definitia »

NEUROFIBRÓM s.n. Țesut fibros al tecilor nervilor. [Pl. -oame. / < fr. neurofibrome]. Vezi definitia »

OM²(O)- elem. „umăr”. (< fr. om/o/-, cf. gr. omos) Vezi definitia »

CENTROSÓM, centrosomi, s. m. Corpuscul granular sau în formă de bastonaș, înconjurat de o zonă de protoplasmă, care apare la reproducerea indirectă a celulei animale și în celulele unor plante inferioare din încrengătura talofitelor. – Fr. centrosome. Vezi definitia »

SINDRÓM s.n. Totalitatea simptoamelor care caracterizează o anumită afecțiune. [Pl. -oame, -omuri. / < fr., gr. syndrome – concurs < syn – cu, dromos – cursă]. Vezi definitia »