Sindorom sistemic alcatuit din toxemie, febra si multiplicarea navalnica in ciruclatia sanguina a unor microorganisme ca bacteriile, virusurile sau parazitii Vezi definitia »

BINÓM, binoame, s. n. Expresie algebrică formată din doi termeni (monoame) separați de semnul + sau -. – Din fr. binôme. Vezi definitia »

BROM (‹ fr. {i}; {s} gr. bromos „miros urît”) s. n. Element chimic (Br.: nr. at. 35, m. at. 79,909, p. t. -7,3ºC, p. f. 58,78ºC), nemetal din familia halogenilor, lichid brun-roșiatic care dezvoltă vapori grei, sufocanți, cu miros neplăcut; are acțiune caustică asupra pielii, producînd arsuri grave; vaporii de b. atacă ochii și mucoasele; sub formă de săruri (bromuri) este folosit în medicină, în fotografie etc. A fost descoperit de chimistul francez A.J. Balard în 1826. Vezi definitia »

genóm (grup de cromozomi) s. n., pl. genómuri Vezi definitia »

LIMFOBLASTÓM s.n. (Med.) Varietate malignă de limfom. [Pl. -oame. / < fr. lymphoblastome]. Vezi definitia »