GEITONOGAMÍE s.f. (Bot.) Tip de polenizare în care polenul de pe staminele unei flori este transportat pe gineceul altei flori de pe aceeași plantă. [Gen. -iei. / < germ. Geitonogamie, cf. gr. geiton – aproape, gamos – unire]. Vezi definitia »

CACOLALÍE s. f. limbaj agramat, neintiligibil, plin de cacofonii. (< fr. cacolalie) Vezi definitia »

MATURÁȚIE s.f. 1. Totalitatea schimbărilor care se produc într-o celulă, într-un organism etc. până la maturitate; maturare. 2. Totalitatea transformărilor chimice sau fizice suferite de o substanță până ajunge la forma definitivă. ♦ Îmbătrânire a materialelor sau a produselor nemetalice. [Pron. -ți-e, gen. -iei, var. maturațiune s.f. / cf. fr. maturation, lat. maturatio]. Vezi definitia »

HEMIANALGEZÍE s. f. lipsa sensibilității dureroase pe o jumătate de corp. (< engl. hemianalgesia) Vezi definitia »

DEZMOGRAFÍE s.f. v. desmografie. Vezi definitia »