EMPIRIOCRITICÍSM s. n. Curent filozofic pozitivist de la sfârșitul sec. XIX, care nega existența obiectivă a lumii materiale și considera lucrurile ca fenomene ale conștiinței, ca simple complexe de senzații; machism. [Pr.: -ri-o-] – Din rus. empiriokritițizm. Vezi definitia »

ANTROPOMORFÍSM s.n. 1. Concepție mistică care atribuie divinităților născocite (zei, spirite etc.) sau lucrurilor și fenomenelor naturii forme, însușiri și sentimente umane. 2. (Arte) Reprezentare a divinităților sub înfățișare omenească. [< fr. anthropomorphisme]. Vezi definitia »

GEOTROPÍSM s. n. însușire a organelor unor plante sau a unor plante de a crește cu o anumită orientare față de verticala locului, sub influența gravitației. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géotropisme. Vezi definitia »

CARBONARÍSM s.n. Mișcarea carbonarilor. [Cf. it. carbonarismo]. Vezi definitia »

PROZOPOSPÁSM s. n. crampă musculară a feței. (< engl. prosopospasm) Vezi definitia »