obúz (obúzuri), s. n. – 1. Campament, tabără. – 2. Forță militară, armată. Pol., rut. oboz (Tiktin). Sec. XVII, înv. – Der. obuznic, s. m. (înv., sergent major de garnizoană). Vezi definitia »

MICROELECTROBÚZ s. n. microbuz acționat electric. (< micro¹- + electrobuz) Vezi definitia »

uz (-zuri), s. n. – Întrebuințare. Lat. usus (sec. XIX). – Der. uza, vb., din fr. user; uzaj, s. n., din fr. usage; uzanță, s. f., din fr. usance; uzita, vb. (a folosi), după lat. usitatus; uzual, adj., din fr. usuel, lat. usualis; usucapiune, s. f., din lat. usucapio; uzufruct, s. n., din lat. usufructus; uzufructar, s. m., din fr. usufructaire; uzură, s. f., din fr. usure; uzurar, adj., din fr. usuraire; uzurpa, vb., din fr. usurper; uzurpator, adj., din fr. usurpateur. Vezi definitia »

TUNGÚZ, -Ă adj. limbi ĕ = grup de limbi altaice vorbite de popoarele de forestieri și vânători din Europa și Asia septentrională. (< fr. tongouse) Vezi definitia »

colúz, colúze, s.n. (reg.) 1. lemn de la capătul năvodului de care se trag pescarii; hodorog (hădărag), druc, cleci. 2. soi de grâu cu spic mare alcătuit din patru rânduri de boabe. Vezi definitia »