ASINCRÓNIC, -Ă, asincronici, -ce, adj. (Despre mișcări, fenomene etc.) Care nu se suprapune în timp cu altă mișcare, cu alt fenomen etc. – Din fr. asynchronique. Vezi definitia »

pravédnic, pravédnici, adj., s.m. (înv.) (om) drept, cinstit, bun (moralicește). Vezi definitia »

AGROZOOTÉHNIC, -Ă I. adj. referitor la agrozootehnică. II. s. f. agrozootehnie. (după rus. agrozootehniceskii, /II/ agrozootehnika) Vezi definitia »

ANALÍTIC, -Ă adj. 1. bazat pe analiză. ♦ chimie ~ă = ramură a chimiei care studiază elementele componente ale substanțelor; limbă ~ă = limbă flexionară în care raporturile gramaticale se exprimă prin cuvinte izolate; filozofie ~ă = orientare care reduce filozofia la analiza mijloacelor lingvistice și conceptuale ale cunoașterii. 2. care utilizează calculul algebric și infinitezimal. ♦ geometrie ~ă = ramură a geometriei care studiază proprietățile figurilor geometrice cu ajutorul calculului algebric. (< fr. analytique, lat. analythicus) Vezi definitia »

nepáșnic, nepáșnică, adj. (înv.) agitat, neliniștit. Vezi definitia »