REVIZIONÍSM s.n. 1. Atitudine sau acțiune care urmărește revizuirea și modificarea unui tratat, a unei legi etc. 2. (În ideologia marxistă) Curent ideologic-politic din mișcarea muncitorească internațională care golește de conținut sau neagă principiile fundamentale ale marxismului și tinde să înlocuiască bazele politice, filozofice și economice ale marxismului prin teorii reformiste, oportuniste de dreapta. [Pron. -zi-o-. / cf. fr. révisionnisme, rus. revizionizm]. Vezi definitia »

PROFESIONÍSM s. n. practicare a unei îndeletniciri ca profesionist; (p. ext.) ramură a artei, a sportului etc. practicată ca profesiune. (< it. professionismo) Vezi definitia »

POZITIVÍSM s.n. 1. Curent filozofic idealist-subiectiv care neagă rolul filozofiei ca o concepție teoretică generală despre lume și ca metodologie generală, susținând că ea se bazează numai pe faptele verificabile experimental. ◊ Pozitivism logic = neopozitivism. 2. (Lit.) Denumire dată acelor tendințe critice care adoptă metodele scientiste în cercetarea literară. ♦ Modalitățile de creație literară care tind să reproducă realitatea în faptele ei concrete, adesea în stare brută, netipizată. 3. Fel de a fi caracterizat prin tendința de a lua în considerare și de a urmări numai avantajele; practicism, utilitarism. [< fr. positivisme]. Vezi definitia »

rubedenism, rubedenisme s. n. (pub., peior.) nepotism, promovare în funcții importante, de către un om politic aflat la putere, a propriilor rude. Vezi definitia »

SUPRAREALÍSM s. n. Curent literar și artistic apărut în prima jumătate a sec. XX, care pune accentul pe activitatea spontană a imaginației și pe exploatarea zonelor iraționalului în creația artistică. [Pr.: -re-a-] – Supra- + realism (după fr. surréalisme). Vezi definitia »