înmalacofá vb. I (înv.) a îmbrăca (o femeie) cu malacof. Vezi definitia »

FA1 s. m. invar. (Muz.) Treapta a patra din gama majoră tip; sunetul și notația corespunzătoare acestei trepte. ♦ Una dintre cheile muzicale. – Din it. fa. Vezi definitia »

APOSTROFÁ, apostrofez, vb. I. Tranz. A adresa cuiva o mustrare (violentă), a mustra pe cineva (cu ton aspru). – Din fr. apostropher. Vezi definitia »

CEFA, com. în jud. Bihor; 6.166 loc. (1991). Iazuri și heleșteie (unul de 668 ha). Pepinieră piscicolă. Stație de c. f. Vezi definitia »

NACAFÁ, nacafale, s. f. (Înv. și reg.) 1. Pretenție; capriciu, toană. 2. Preocupare, pasiune. 3. Necaz, neajuns; belea, pacoste. [Pl. și: năcăfale] – Din tc. nafaka. Vezi definitia »