SOLECÍSM s. n. greșeală de sintaxă (în vorbirea literară). (< fr. solécisme, lat. solecismus) Vezi definitia »

FUNCȚIONARÍSM s. n. Tendință birocratică de a considera problemele din punct de vedere individual, nu general; atitudine indiferentă, lipsită de interes și de devotament față de muncă; birocratism, birocrație. [Pr.: ți-o-] – Din fr. fonctionnarisme (după funcționar). Vezi definitia »

TITOÍSM s. n. formă de socialism practicată în fosta Iugoslavie sub conducerea lui Iosif Broz Tito. (după fr. titisme) Vezi definitia »

WOLFFIANÍSM s.n. Concepție eclectică-idealistă, aparținând lui Christian Wolff. [Cf. Wolff – filozof idealist german, discipol al lui Leibniz]. Vezi definitia »

HASIDÍSM s. n. 1. curent religios din sec. II. a. Chr. care se opunea înlocurii monoteismului mozaic printr-un cult elenistic politeist. 2. sectă mistică mozaică, întemeiată în Polonia în sec. XVIII. (< fr. hassidisme) Vezi definitia »