MANICÓRD, manicorduri, s. n. Instrument muzical medieval asemănător clavicordului. – Din it. manicordo, fr. manicorde. Vezi definitia »

REBÓRD s.n. (Tehn.) Margine proeminentă, ieșită în afară. [Pl. -duri. / < fr. rebord]. Vezi definitia »

REVANȘÁRD, -Ă adj. (și s.) care dorește să-și ia revanșa; răzbunător. (< fr. revanchard) Vezi definitia »

TETRACÓRD s. n. 1. liră antică cu patru coarde. 2. fragment al unei game din patru sunete consecutive, ale cărui extreme formează o cvartă. (< fr. tétracorde) Vezi definitia »

CAFÁRD, -Ă adj., s. m. f. 1. (om) ipocrit, prefăcut, fățarnic. 2. (fam.) denunțător, turnător. (< fr. cafard) Vezi definitia »