hăitáș, hăitáșe, s.n. (reg.) 1. vânătoare cu oameni mulți (gonaci) și cu câini. 2. banii primiți de pădurari pentru vitele aflate în locuri oprite. 3. zăgaz de apă; hait, baraj. 4. partea aplecată a acoperișului unei case. 5. gonaci, hăitar. Vezi definitia »

șáloș, șáloși, s.m. (reg.) cal cu spinarea încovoiată. Vezi definitia »

LUNECÚȘ, lunecușuri, s. n. 1. Loc (umed sau înghețat) pe care se alunecă. ♦ Ghețuș. 2. Alunecare. – Luneca + suf. -uș. Vezi definitia »

făgíș, făgíșe, s.n. (reg.) pădurice de fag; făget. Vezi definitia »

FECIORÁȘ, feciorași, s. m. Diminutiv al lui fecior. – Fecior + suf. -aș. Vezi definitia »